Securizarea sticlei reprezintă procesul termic de încălzire a acesteia până la 700-740 C˚ și de răcire rapidă până la temperatura camerei – prin intermediul căruia materialul devine de 5 ori mai dur, fără a-și pierde elasticitatea. O calitate importantă a sticlei securizate este comportamentul acesteia în momentul spargerii; în comparație cu sticla normală, sticla securizata se sparge în bucațele mici și nu în bucăți mari și ascuțite. Aceasta este folosită atunci când se dorește rezistența la socuri mecanice, rezistența termică și protecție împotriva riscului de spargere.

Un element esențial în vederea reducerii probabilității ca sticla să se spargă în momentul procesului de securizare o reprezintă atenta prelucare a muchiilor sticlei. Este recunoscut faptul că prelucrarea defectuasă a cantului sticlei ce va fi supusă securizarii afectează în egală măsură atât calitatea cât și proprietățile mecanice ale produsului finit.